Te iubesc pentru ca ... imi alungi singuratatea intr-o lume plina si aglomerata.Te iubesc pentru ca, fara tine e greu si nu ma pot regasi.Te iubesc si sunt definitia fericirii eterne.Te iubesc pentru simplele banalitati pe care le faci, te iubesc pentru ca bei apa, pentru felul in care te incalti, pentru felul in care porti diferite obiecte.Te iubesc pentru linistea daruita clipelor alaturi, te iubesc pentru ca imi zambesti, pentru ca ma alinti, pentru ca ma atingi,imbratisezi...Te iubesc pentru ca sarutul tau ma face sa simt ca traiesc fara regrete..Te iubesc pentru ca noptile sunt minunate alaturi de tine, triste cand lipsa ta umbreste zambetul meu...Te iubesc pentru ca traiesc implinirea mea totala.Te iubesc pentru ca esti totul meu.Te iubesc pentru viitorul meu, al nostru..Te iubesc cand te alinti, te ador cand imi vb .Te iubesc pentru a tot ce esti, realizezi sau nu.Te iubesc in mod obsesiv...Te iubesc in mod patetic...Te iubesc orbeste...Te iubesc .Stii ce? Te iubesc si pentru simplul fapt ca existi.




    Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti, eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le spun...din pacate nu pot atinge soarele sa ti-l daruiesc... nu pot atinge stelele pentru a ti le darui... nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu, trupul meu...intreaga mea fiinta !
            Si daca iti spun ca te iubesc inseamna ca te iubesc pentru ceea ce esti , pentru ceea ce ma faci sa simt cand sunt cu tine, pentru sufletul tau de aur... pentru tot ceea ce reprezinti pentru viata mea.
             Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ceea ce nu am simti pentru nimeni niciodata?Cand tu ma faci sa ma simt cea mai importanta persoana din intreaga lume?Cum sa nu visez la tine...cum sa nu te vreau langa mine in fiecare clipa...cum sa nu te iubesc...cum sa nu vreau sa te stiu langa mine tot restul vietii? Nu am cuvinte de ajuns ca sa-ti spun tot ceea ce simt pentru tine...sper doar cu timpul sa-ti pot demonstra toata dragostea pe care ti-o port...TE  IUBESC



     
Esti singura iubire pe care am cunoscuto cu adevarat. Singura persoana pentru care as face orice in viata asta si ti-as oferi tot ce tu ti-ai dori real sau ireal. Te-am cunoscut cand imi doream sa iubesc, parca pe tine te cautasem tot timpul. Imi scriu iubirea pentru tine intr-o carte ce ti-o dedic acum si ti-o voi dedica mereu.  Dragostea ne-a condus intr-un labirint de sperante si dureri si lacrimi si bucurii. Dar ne-a uitat acolo. A uitat sa ne mai indrume pasii catre concret. Spre o iesire oarecare. Oricare ar fi ea. Ne-a uitat ratacind. Inaintand si intorcandune iar.  Zilele ni se scurg fara sa ne dam seama si in timp ce ele trec cred ca singurul lucru care il simtim cu adevarat de la viata este iubirea ce ne incalzeste sufletul. Frumusetea-i trecatoare, banii se duc si ei, prietenii se vor imprastia, si intr-un final ramanem tot cu sufletul incalzit de iubirea vesnica care a existat mereu.
Te-am iubit candva, te iubesc si acum cand tu nu mai esti langa mine. Te voi iubi mereu si de acum incolo.

Sa-ti spun ce am simtit intr-o zi mergeand pe strada si gandindu-ma la tine simteam cum inima te cerea langa ea, sa-ti auda vocea, sa te stranga in brate, sa te aibe langa ea.
De ai putea macar sa-i acorzi o mica sansa sa-ti spuna cat de mult tine la tine si te iubeste cu adevarat, sa o crezi, sa o intelegi ce simte cand tu o lasi mereu cu gandul la ignoranta pe care io arati. Motivul pentru care tine si te iubeste este felul cum esti tu cum ma saruti, cum vorbesti cu mine, cum te comporti. Nu iti cere sa te schimbi macar o clipa,
Accepto macar o data dandu-i o mica speranta, speranta la visului ei, care il porta mereu cu ea si spera ca intr-o zi o vei accepta asa cum e ea, cu iubirea pe care ti-o poarta, tu nu trebuie dacat sa o crezi si sa-i acorzi cateva clipe pe care ti le care sa i le oferi, nimic mai mult. Te roaga si te implora mereu sa-i acorzi un pic de atentie deoarece se raneste intruna cand o ignori si nu o asculti. Incet ,incet, incepe sa-i moara si acea mica speranta pe care,daca i-ai acorda-o sentimentele ei ar fi clipe de fericire si bucurie de care nu a,
avut de cand e cu tine. De cand e cu tine a invatat sa nu iubeasca ce obtine ba chiar din potriva sa obtina ceea ce iubeste, ceea ce doreste cel mai mult .....pe tine sa-i fii alaturi.
A invatat sa suporte si sa aiva puterea de a suporta fiecare lacrima care iese din ea si tine inchis totul, deoarece nu vrei sa o asculti si sa-i lasi o mica portita spre cararea drumului de a ajunge la tine..la sufletul tau.  Dar ea are forta mereu  de a lupta cu gandul ca nu esti langa ea, iar timpul ce ne desparte e mare si acea forta incet,incet se transforma in durere si umilinta. Fiecare vedem lucrurile dintr-o alta pozitie, dar niciodata nu discutam cum le vedem.
De mi-ar veni exact aceleasi cuvinte,cum le auzeam in minte si sa ti le spun si tie poate mai crede macar o leaca ca intradevar te iubesc cu adevarat,dar din pacate pot sa-ti spun, sa-ti scriu si sa ma exprim numa ceea ce am simtit si ceea ce am simtit o mare durere...
Hai sa vorbim deschis unul cu celalalt , sa ne cunoastem , sa ne intelegem unu pe celalalt si sa lasam orgoliul pentru alta perioada. Acorda-mi sansa si lasate deschisa ca sa te inteleg ca stiu in asa fel incat sa nu te ranesc nici cu iubirea pe care ti-o port. ranindu-te pe tine ma face sa sufar si mai mult.
In fiecare dimineata cand se trezeste si asteapta un semn de la tine, tot ce se intampla si tot ce face e sa....astepte, sa astepte..............si tot asteapta .
Intr-un moment sau altul nu mai zic cat de greu vine si acel moment o faci, nustiu care e cauza poate o fi ca mereu imi port gandul la tine...te iubesc.
Am atatea si atatea si atatea si atatea sa-ti spun incat ma blochez cand iti aud vocea si nu mai stiu cu care sa incep, pur si simplu sunt fericit ca vorbesti cu mine si ma face sa uit de tot in afara de iubirea pe care ti-o port... nu mai stiu ce sa fac ce sa spun ca u sa fii multumita de mine si sa ma adaugi in a ta minte.Acorda-mi te rog sansa de a te cunoaste mai bine.
Sentimentul pe care il am acum in momentul de fata cand iti scriu aceste vorbe, aceste sentimente...aceasta durere..ma face sa simt ca te-am pierdut in adancul sufletului..dar aceea mica speranta imi spune::  sufar sufar nu-mi pasa cat sufar...dar sufar pentru tine ,pentru ca te iubesc.
A trecut mult timp de cand nu am mai simtit pentru cineva atata dragoste, poate prea mult timp incat am uitat cat e de dureroasa si de grea. Dar am sa trec peste toate si nu am sa regret niciodata ca am sansa sa te iubesc. Am invatat de la tine ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit..si ca a scuza e ceva ce poate oricine, doar ca suflete cu adevar mari pot ierta
Tare as vrea sa stiu ce simti tu cand vei citi ceea ce simt eu pentru tine si sa nu-ti para un lucru neinteresant si sa dai uitarii imediat dupa ce termini..
Nu mai pot tine in mine si imi pare rau ca nu am ocazia sa-ti spun eu aceste cuvinte sa-mi auzi durerea inimii pe care glasul mil strapunge cu lacrimi intepatoare cu o durere pe care nici o alta fiinta de pe pamant nu cred ca ar face-o..Sa spun ca te iubesc nu ma feresc de nimeni absolut nimeni....fie familie , fie prieteni.. fie oricine. eu doar te iubesc si atata imi doresc sa ma asculti, sa ma crezi sa-mi acorzi o sansa!!!!
                                                                                                                                                                                  
                                                                                                                                                                                                   Dar nu pot!!!!!!!!!!!!!!
  


  M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la  viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?    
     Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa  tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut  dragostea noastra...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
  Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care  imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care  imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
    M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine.
   Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am nevoie sa ma simt femeie,esti barbatul pe care il iubesc mai mult ca propria-mi viata, esti barbatul fara care nu pot trai.Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te iubesc  asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti multumesc pt ca ma iubesti.

Te iubesc foarte mult, puiutul meu8->:X:X:X si regret toate momentele urate care se petrec:-< imi e dor sa fim iarasi noi, doi romantici, doi lunatici =p~8-> si stiu ca maine-poimaine trec toate si se vor calma apele si pe la noi. beibii, tu imi dai putere sa merg mai departe!! si nu am sa te parasasesc (cu atat mai putin sa imi aluneci printre degete)nici in ruptul capului. da? doar cand ma gandesc la tine ma cuprinde o bucurie in suflet si cand iti simt lipsa tot mai tare si mai tare (mai ales cand sunt trista si te vreau si mai aproape) parca iti simt parfumul si totul incepe incet sa capete culoare. vreau sa fii mereu fericit, sa te stiu al meu si doar al meu pentru totdeauna.....meriti tot ce e mai bun pe acest pamant,scumpule! si ti-am demonstrat asta de nenumarate ori.
Nici nu stiu cum sati mai spun cat de mult te iubesc, cat de mult astept acel moment in care vom spune da in fata ofiterului starii civile8-> numar clipele pana cand vom fi din nou impreuna, pana cand vom fi la casuta noastra, doar noi....8->
te rog frumos, atunci cand ne mai certam sau exista dispute, sau te gandesti la lucruri care mie numi plac (cum ar fi daca mai vreau sa fim impreuna) aduti aminte de un lucru: TE IUBESC! si cred ca e tot ce conteaza pt ca dupa orice furtuna iese soarele,iubi, si nimeni si nimic, nici macar o cearta nu o sa ne desparta pe noi!!! daca nu iti este clar, sa iti intre bine in cap.bine,scumpule?nici nu stiu cum sati spun cat de mult regret faptul ca ne-am tot ciondanit zilele astea si ca ti-am dat si eu motive de stres in loc sa incerc sa calmez lucrurile:-< ma doare sufletul si simt asa un gol in stomac doar cand ma gandesc cat am fost de ipocrita ca am scos mai tare in evidenta lucruri care se intampla din cauza ca ai multe pe cap:-< sunt extrem de fericita cand suntem impreuna si de aceea zambesc tot mai tare, ca macar cand suntem impreuna sa incerc sa fac sa decurga bine lucrurile. nu stiu daca ai observat, dar tratez toate conflictele cu mai mult calm, sau ma inchid, dar apoi it spun ce am pe sufletel.iubitule, nu imi pot inchipui viata asta fara tine si nici nu vreau sa te pierd:( ar insemna sfarsitul lumii pentru mine. atat de mult insemni pentru mine8-> tu esti ratiunea mea de a trai, esti singura persoana care atunci cand vede ca nu mai pot sa merg mai departe ma ridici si ma duci tu. de cate ori miai fost alaturi numai noi stim, si credema nu imi ajunge o viata  sati pot multumi suficient!!! toate lucrurile marunte pentru mine insemnea foarte mult. un simplu zambet al tau imi inveseleste intreaga zi. noaptea adorm cu tine in gand si esti prezent in gandurile mele si cand ma trezesc:x dragul meu, imi cer a mia oara scuze pentru cele petrecute, pentru purtarea mea, pentru TOT! si sa nu-mi spui ca din nou nu a fost vina mea, pentru ca a fost. pun prea mult la suflet totul:-< stiu ca nu e bine, dar mno.asta este....eu tot TE IUBEEESC!!!

Nu o sa te intreb ce mai faci. Stiu ca iti urmezi cursul. Am nevoie cu disperare
de iubire. Daca se poate, azi sau maine. Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii,
pentru ca nu ma va gasi acasa. Poate o sa imi faci rost si de nitica putere.
Caci, vezi si tu, e mult prea trist sa zaresti pe strazi cocoloase rostogolite.
In noianul de griji facturate lunar. Nu esti un filantrop. Dar, macar de dragul
anilor ce i-am casat ai putea sa-mi daruiesti intelepciune. Nu ca sa-I cer de
un deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun. Si nici sa incropesc inlacrimata
scrisori unui destinatar fara putere de raspuns. Ci ca sa supravietuiesc iubind
intr-un haos in care increderea e un trofeu rar, nescos la concurs.
Am inteles, esti destinul batut in cuie. Mi s-a povestit ca tu trasezi drumul meu.
Si ca eu sunt purtatoarea ta de zile. Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a
imbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea. Poate reusesti sa ma scoti din traficul
zilnic in care oamenii nu-ti dau binete. Si sa ma calmezi cand observ ca
vanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa.
Poate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice
se sparg inainte sa se auda.
Peste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in
care toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita.
Nu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc.
Unde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori.
Cand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca
te-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in
paginile unui ziar cu susul in jos.
Ma tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu
te vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data
cand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc  babeste monezile. Cu siguranta, tu
n-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care musai trebuie sa se vada carnea.
Cu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu
hainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi
de dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe
care parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate.
Nu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite prunci cu cancer.
Sa nu ma minti! Ii vad la televizor.

Incredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in
ce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu
care am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg. De cafeaua aia ieftina,
macinata la butic, care era atat de aromata la aburul unui sfat de cumatru sincer.
Si de tot timpul pe care il poti imprastia.
Caci, cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi
cand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat
ca dar din dar se face Rai.
Stiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din portofel. S-apoi,
prin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata
ori vreo ducesa infumurata.
Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al
omului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine!
Da-mi pacea sau dreptatea.
Asigurarea ca cel ce-ti citeste cu voce tare randurile mele nu e beat,
bogat sau prea iubit.

  Iti dezvalui un secret. Cand eram mic aveam un vis, unul foarte frumos. Se facea ca o zana frumoasa venea in fiecare seara la mine. In fiecare zi asteptam cu nerabdare sa se faca noapte sa pot sa dorm, sa pot sa vb cu acea zana. Cu timpul acea zana a disparut. Tot cu timpul, acea infantilitate de copil disparea in negura adolescentei, in grijile tineretii, se pierdea in lungul drum al vietii.
Intr-o zi m-am simtit gol, si ceva mi-a amintit de visul meu, de zana mea, de acea dragoste copilareasca, acel sentiment de nedescris. Eram bucuros ca zana revenise, ca ceea ce candva iubeam acum adoram. Simteam ca acel vis era un cadou de la Dumnezeu, dar necredinta mea nu imi dadea voie sa-I cer Lui mai mult. Intr-o seara asteptam sa dorm. Ceva nu imi dadea voie sa dorm, era un sentimnet de neliniste.
Imi era frica ca zana va pleca. Cu greu am intrat in misteriosul somn insa cand parasisem lumea reala si rea, acea zana nu mai aparea. Deodata din vazduh aparu un inger. El imi spusese sa cer.
M-am trezit speriat si am cerut. Nu trecuse mult timp si te vazusem. Erai zana mea, erai acel vis, acel chip frumos si imbatator, acea dragoste infantila, acea dragoste mult dorita. Acum multumesc celui de sus ca te am alaturi. Te iubesc, tu fata fara cusur, tu ingerul meu drag. Te iubesc.

Ti-am scris o scrisoare cu picături de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus să te mângâie; am adus păsările si le-am pus să-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zãpada. Iubitule, dacã incã nu ti-ai dat seama, sã stii cã eu sunt vara si, si... Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!






Add comment to this page:
Your Name:
Your Message:

Today, there have been 1 visitors (3 hits) on this page!
=> Do you also want a homepage for free? Then click here! <=